Sunday, February 15, 2015

Deconstrucţia propagandei de angrenare a României în război

Prioritate de Dreapta

Tu te-ai găsit să vorbeşti de teroarea anilor ’50 şi de ruşi? Tu, care l-ai promovat pe Silviu Brucan, criminalul care cerea în Scânteia pedeapsa cu moartea pentru Iuliu Maniu şi Ion Antonescu?
Lucian Mîndruţă l-a promovat aproape două decenii pe Brucan ca politolog de referinţă (emisiunea-interviu de duminică la prânz, la PRO TV), apoi când a plecat la Antene (pe bani mai mulţi) a bălmăjit ceva de genul "şi cei din mass-media au rate de achitat".

Acum - apud Mîndruţă - cică ar trebui să fie un entuziasm de masă faţă de ideea de a (re)deveni militar, de a fi mobilizat, concentrat, recrutat:
Nu, nu sunt chestii aiurea, dar trebuie observat şi cine le cere, si de ce tocmai acum: oligarhia RO, la ordin extern (mesajul promovat insistent fiind "România este în pericol de a fi atacată de Rusia").

Mîndruţă, luat în primire aşa cum trebuie:
Dragă Lucian Mândruţă,

Sunt unul din tinerii între 20 şi 35 de ani cărora te-ai adresat prin intermediul scrisorii postate pe blogul tău.
Eşti supărat pentru că ţi se pare că nu am vrea să ne apărăm ţara. E dreptul tău să crezi asta. Dar e şi dreptul nostru să-ţi spunem că greşeşti. Cred cu tărie că majoritatea tinerilor români vrea să-şi apere ţara, dacă ar fi atacată. Şi subliniez dacă ar fi atacată. Cred că ei îşi iubesc părinţii, bunicii, soţiile şi copiii şi nu ar fugi. Nu am fost niciodată un popor laş.
Dar suntem un popor inteligent, în ciuda spălării intensive de creiere pe care tu şi postul tău de televiziune aţi practicat-o atâta amar de vreme. Vedem că nu suntem chemaţi să ne apărăm ţara, ci să mergem să ţinem partea unui imperiu într-un război economic cu alt imperiu.
Poate că scrisoarea ta ar fi credibilă, dacă nu ar abunda în manipulări ieftine şi minciuni obscene. Şi mai ales dacă nu ar fi scrisă de tine.
Tu te-ai găsit să vorbeşti de teroarea anilor ’50 şi de ruşi? Tu, care l-ai promovat pe Silviu Brucan, criminalul care cerea în Scânteia pedeapsa cu moartea pentru Iuliu Maniu şi Ion Antonescu?
Tu te-ai găsit să vorbeşti de Ştefan cel Mare şi războaiele sale? Nu suntem toţi la fel de ignoranţi, unii am mai citit şi istorie şi ştim că Ştefan cel Mare nu a apărat niciodată Vestul. Sau Estul. „Vom lupta până la moarte pentru legea creştinească, noi cu capul nostru”, le scria Sfântul Voievod principilor Occidentali sperând să primească ajutor. A primit…încurajări. Vorbe.  Tu lupţi pentru legea creştinească, Lucian?
Încetează deci cu minciunile aşa cum ai făcut-o de 20 de ani. Singurul care s-a târăt pe jos şi a pupat bocancii ai fost tu. Întâi pe cei ai evazionistului Sârbu şi apoi pe cei ai turnătorului Felix Voiculescu. Şi tu vii să ne vorbeşti nouă de târât pe asfalt? Tu, „cavalerul de Corbu” al lui Adrian Năstase?
Te-aş întreba dacă nu ţi-a fost puţin jenă când ai scris toate astea, dar mi-am dat seama că nu eşti familiar cu acest sentiment.
Dacă îl cunoşteai, nu aveai tupeul să vorbeşti de apărarea neamului, când de 20 de ani nu ai făcut altceva decât să ataci, direct sau indirect, tot ce a avut mai sfânt această ţară. Coverage, yuck, hamburger? Serios? Cu astfel de cuvinte vrei să stârneşti în noi iubirea de neam? Ai uitat de asistaţii social şi de românii buni vs românii răi. 
Stai liniştit. Ne iubim ţara, şi o să ne-o apărăm dacă vine cineva cu „gând mişel”, aşa cum spune poezia. Dacă vine.
Dar dacă există oameni sătui de ţara asta şi care nu vor să o apere, dacă există oameni pentru care tot ce contează e facebook-ul, cluburile sau berea, dacă există oameni care îi preferă pe ruşi, e pentru că ai existat tu şi cei ca tine, care de 25 de ani i-aţi îndoctrinat non-stop să urască tot ce e românesc. Tu şi cei ca tine i-aţi promovat pe toţi interlopii şi desfrânaţii, pe politicienii vânzători, pe „oamenii de bine”, spunându-ne că sunt „elita ţării” , sau „generaţia yup". În timp ce voi ne vorbeaţi de „integrarea europeană”, de „occidentalizare” am rămas fără industrie, fără agricultură, fără pământ, fără resurse, fără păduri. Doar aerul nu i l-aţi luat acestui popor.
Poporul „primitiv”, „înapoiat”, „pupător de moaşte”, „naţionalist” pe care l-aţi intoxicat cu manele şi kitsch, de a ajuns să se urască pe sine şi să plece în străinătate. Unii nu mai au ce familie să apere…aţi destrămat-o voi, iubitorii de globalizare. Dar e şi vina noastră, recunosc.  Am picat prea uşor în faţa vorbelor voastre mieroase şi a promisiunilor fără fond.
Dragă Lucian, destul de mulţi oameni din ţara asta s-au prins că suntem de fapt o sub-colonie administrată din altă parte. Am priceput că drepturile noastre fireşti ni se restrâng în fiecare zi pentru tot felul de pretexte şi suntem trataţi ca nişte criminali apriori. Ştim. Şi mai ştim că acum aveţi de nevoie de noi.
Aşa că mesajul meu de încheiere este acesta: vom muri pentru cine şi pentru ce vrem noi, nu pentru „miopia şi neghiobia altora„, cum zicea Mircea Eliade. E ultima libertate care ne-a mai rămas.
Cu noi este Dumnezeu. Şi nu mă refer la pagina de facebook a prietenului tău rătăcit.

7 comentarii :

Riddick spunea...
In caz de razboi, ne salveaza Lucian Mindruta aka Romanian Sniper

Va mai plictisesc cu urmatoarele citate din Lucian Mindruta, lector la Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii:

Tara e prea mica pentru cit pot eu sa iubesc: In seara asta am aflat un lucru important: nu ma pot multumi cu identitatea de roman. Ma identific cu Jules Verne si cu Creanga, cu Rousseau si cu Ion Barbu, cu Jack London si Bill Bryson si cu Cartarescu. Nu sunt un om mare, dar chiar si asa, mic, simt ca n-avem o cultura destul de mare sa-mi fie suficienta. Nici valori specific nationale, numai si numai ale noastre. Imi place planeta asta, pe alocuri. Nu ma fortati sa iubesc cca 250.000 km patrati. Nu e drept. - sursa de intelepciune

http://metropotam.ro/La-zi/in-caz-de-razboi-ne-salveaza-lucian-mindruta-aka-romanian-sniper-art4665125546/

Riddick spunea...
Stai liniştit. Ne iubim ţara, şi o să ne-o apărăm dacă vine cineva cu „gând mişel”, aşa cum spune poezia. Dacă vine.
Dar dacă există oameni sătui de ţara asta şi care nu vor să o apere, dacă există oameni pentru care tot ce contează e facebook-ul, cluburile sau berea, dacă există oameni care îi preferă pe ruşi, e pentru că ai existat tu şi cei ca tine, care de 25 de ani i-aţi îndoctrinat non-stop să urască tot ce e românesc. Tu şi cei ca tine i-aţi promovat pe toţi interlopii şi desfrânaţii, pe politicienii vânzători, pe „oamenii de bine”, spunându-ne că sunt „elita ţării” , sau „generaţia yup". În timp ce voi ne vorbeaţi de „integrarea europeană”, de „occidentalizare” am rămas fără industrie, fără agricultură, fără pământ, fără resurse, fără păduri. Doar aerul nu i l-aţi luat acestui popor.

Simeone spunea...
Asta cum zic unii; false flag...

E mai grav...
http://www.nasul.tv/2015/02/15/europa-si-pericolul-dac-razboiul-impotriva-istoriei-noastre/

Riddick spunea...
Observ de la o vreme curentul "dacizant' - ei vin cu ipoteze, cu care însă nu-i sficient să schimbi o limbă, o cultură, o religie; unde-s scrierile, limba, religia dacilor ? Bun, se ascund scrierile (?), dar cum de nu a rezistat limba, măcar parţial ?

Ca să ascunzi cu totul rădăcina dacică ar necesita o organizare mai puternică decât cea necesară pentru a "restructura" cultura.

E o strategie anti-Vest naivă, nu vine-n loc cu ceva clar, şi în plus neagă identitatea naţională.

Riddick spunea...
Nu cu mituri reînviate (daci, Rege, Legiune...) se recâştigă independenţa.
Riddick spunea...
.. trebuie ceva "electrizant", care să facă să tresară mulţimile, să le scoată din adormire şi resemnare. Ceva care să pună masele-n mişcare, însă în direcţia cea bună.
Simeone spunea...
...trebuie ceva "electrizant"

Poate a fost distrus tot ce putea să umple golul istoric... Cine știe?

Wednesday, January 28, 2015

Agenţii americani circulau liber în Ucraina ante-Maidan şi organizau pe faţă subversiunea

Prioritate de Dreapta

...Şi-atunci, revin cu întrebările: ce-a fost, de fapt ? şi de ce Putin n-a intervenit când încă putea "rezolva chestiunea" cu costuri relativ mici ?



 


The Vineyard of the Saker:

 "MUST WATCH: Nov 2013 (pre-Maidan!): Ukraine Deputy has proof of USA staging civil war in Ukraine".
Transcript:
Deputy Oleg Tsarov has the word
Honourable Colleagues Honourable Vladimir Vasiljevitch
In my role as a representative of the Ukrainian people… …activists of the public organisation "Volya" turned to me… …providing clear evidence… …that within our territory… …with support and direct participation …of the US Embassy in Kiev… …the "TechCamp" project is realised… …under which preparations are being made for a civil war in Ukraine.
The "TechCamp" project prepares specialists for information warfare… …and the discrediting of state institutions using modern media… …potential revolutionaries… …for organising protests… … and the toppling of the State Order.
The project is currently overseen and under the responsibility… …of the US ambassador to Ukraine… …Geoffrey R. Pyatt.
After the conversation with the organisation "Volya“… … I have learned… …that they succeeded to access Facilities in the project "TechCamp“… …disguising as a team of IT specialists.
To their surprise, briefings on peculiarities of modern media were held.
American instructors explained how social networks and Internet technologies… …can be used for targeted manipulation of public opinion… …as well as to activate protest potential… …to provoke violent unrest on the territory of Ukraine… …Radicalisation of the population and triggering of infighting.
American instructors show examples of successful use of social networks… …used to organise protests …in Egypt, Tunisia and Libya.
"TechCamp" representatives currently hold conferences throughout Ukraine.
A total of five events have been held so far.
About 300 people were trained as operatives, which are now active throughout Ukraine.
The last conference "TechCamp" took place on 14 and 15 November 2013… …in the Heart of Kiev on the territory of the US Embassy!
You tell me which country in the world would allow… …a NGO to operate out of the ​ US Embassy?
This is disrespectful to the Ukrainian government, and against the Ukrainian People!
I appeal to the Constitutional Authorities of Ukraine with the following question:
Is it conceivable that representatives of the US Embassy… …which organise the "TechCamp" Conferences… …misuse their diplomatic mission?
–– Let him speak ––
Carry On
UN Resolution of 21 December 1965 regulates… …inadmissibility of interference in the internal affairs of a state… …to protect its independence and its sovereignty… …in accordance with paragraphs one, two and five.
I ask you to consider this as an official beseech… …to pursue an investigation of this case
Thank You!

2 comentarii :

Riddick spunea...
"MUST WATCH: Nov 2013 (pre-Maidan!): Ukraine Deputy has proof of USA staging civil war in Ukraine".

https://www.youtube.com/watch?v=y9hOl8TuBUM

https://www.youtube.com/user/elektropostman/videos
Riddick spunea...
Decembrie 2014:

US flag proudly flies over the SBU building in Kiev

Well, we all knew that the last floor of the SBU (the Ukrainian terror police) building in Kiev was fully occupied by US CIA agents and that no Ukrainians access to it. But this is even better. Apparently, the US decided to fly its flag on the building's main entrance, just next to the Ukrainian one. See for yourself: http://1.1.1.4/bmi/1.bp.blogspot.com/-7-O9wHlZ6Fg/VIiSc0rylcI/AAAAAAAAGjw/kydgpCzVZZQ/s1600/US%2Bflag%2Bon%2BSBU%2Bbuilding%2Bin%2BKiev.jpg

The SBU, by the way, is an amazing organization. In its entire 23 year long history it never caught a single foreign spy (except fake Russian ones, of course).

http://vineyardsaker.blogspot.ro/2014/12/us-flag-proudly-flies-over-sbu-building.html

Monday, January 26, 2015

Teatrul Est-Vest

Prioritate de Dreapta
Teatrul Est-Vest I: Scheletul NOM - crize care îndreaptă regiunile spre Guvernul Unic Mondial
Exemplele care urmează arată cum actorii Noii Ordini Mondiale [NOM] joacă un rol înşelător pentru a ne împinge spre luciferianul şi comunistul Stat Mondial. Ei ştiu că noi îi credem, pentru că mass media, care este tot a lor, le repetă la nesfârşit minciunile. Din această cauză le merge.

I. Haosul din Ucraina este direcţionat într-o direcţie deja planificată, cea a convergenţei UE-SUA-Ucraina-Rusia
F. William Jasper, 7 aprilie 2014 în The New American: 1) Angela Merkel pare că îl ameninţă pe Putin. În realitate însă ea "vine să stea la bârfă" cu Putin, cât să se creeze imaginea unui conflict, după care probabil va veni el la masa negocierilor şi se dezescaladează conflictul. Contrar poziţiei actuale belicoase a Rusiei, este în interesul Kremlinului să abandoneze Ucraina pe seama plătitorilor de taxe ai UE şi Statelor Unite, şi asta se potriveşte perfect cu strategia lor pe termen lung privind "convergenţa" Rusiei cu UE şi SUA.
2) Soros, Pinciuk, Putin, Rockefeller, Rothschild, Ahmetov, Firtaş şi cei asemenea lor se văd pe ei înşişi drept un fel de "cezari" sau "faraoni" în schema lor pe termen lung pentru "noua ordine mondială" şi care constă în convergenţa către un singur sistem la nivel mondial, de "guvernanţă globală", după cum a proclamat, de altfel, şi preşedintele Consiliului UE van Rompuy în 2009:

Sunday, January 18, 2015

Schema

Prioritate de Dreapta

Schema



Am tradus schema care descrie mecanismul de implementare a Noii Ordini Mondiale, în umbra "luptei împotriva Noii (false) Ordini Mondiale".




Teatrul Est-Vest (I):

FALSA Nouă Ordine Mondială
este portretizată ca fiind bancherii (nu marii bancherii globalişti, ci mai degrabă cei ca Goldman Sachs, etc, sau  băncile naţionale), guvernele naţionale ale lumii, însă nu corporaţiile globaliste, aliniate la Adevărata Nouă Ordine Mondială. 


Aceasta este vechea dialectică Hegeliană :

1. Problema (Teza): Falsa Noua Ordine Mondială
2. Reacţia (Antiteza): revolta globală împotriva Falsei Noii Ordini Mondiale
3. Soluţia (Sinteza): Noua Ordine Mondială "va salva omenirea" şi va clădi o nouă societate mondială (aşa-zisa lor Minunată Lume Nouă / The Brave New World), societatea pe care de fapt ei toţi doresc să apară după acest haos: guvernarea eco-comunistă ca în China, de către societăţi secrete puţin cunoscute precum Iezuiţii şi Dinastia Rothschild. Acest proces va costa o mulţime de vieţi omeneşti. Cele mai bune exemple sunt: Revoluţia Franceză, al doilea război mondial şi operaţiunea false flag 9/11 – toate promovând puternic Adevărata Nouă Ordine Mondială.

Adevărata Nouă Ordine Mondială doreşte să distrugă sistemul actual prin suferinţa masivă a întregii omeniri, prin transformări sociale ultraviolente şi prin revoluţii şi războaie. Şi trebuie să inducă oamenilor sentimente de panică şi neajutorare prin înfometare, distrugându-le economia, distrugându-le modul lor obişnuit de viaţă, distugându-le siguranţa, confuzionându-i şi făcându-i total ignoranţi, apoi,  încetul cu încetul începând să arate brutalitatea controlorilor Guvernului Secret (Albert Pike).

Există o directivă în media controlată de Illuminati de a fi demascată Falsa Nouă Ordine Mondială pentru a face să crească mânia maselor în beneficiul "salvatorilor omenirii", de-ai Adevăratei Noi Ordini Mondiale.

Wednesday, September 3, 2014

Colonialiştii “europeni” nu-i acceptă pe greci printre ei!

Prioritate de dreapta



Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):
Cei ce preiau cu detaşare sau resemnare realitatea rânduielilor de tip centru-periferie din cadrul UE, încercând a se face chiar a nu le vedea, au mai primit un pumn direct în faţă exact din partea celor cărora le spun “partenerii noştri europeni” pe când aceştia îi tratează ca pe nişte vasali, dacă nu pur şi simplu ca servitori. În urma deciziei fără echivoc a corifeilor din centru, care, în ciuda disensiunilor dintre ei însişi, se înţeleg de minune când e vorba de statutul periferiilor, Grecia a fost forţată să înceapă a-şi retrage băncile (prin vânzare sau chiar demolare) din periferiile vecine (anume de prin ţările balcanice, inclusiv România). Cu alte cuvinte, adevăraţii colonialişti din centrul UE au stabilit că nu mai pot tolera printre ei colonialişti intruşi de la periferii, punând capăt unei rătăciri democratice de câţiva ani.
În euforia generată de extinderea spre Est a UE, grecii, profitând de această euforie şi folosindu-şi dibăcia comercială dintotdeauna, au preluat poziţii economice în zona periferiilor limitrofe lor. Sectorul bancar a fost o piesă importantă, căci grecii în alte industrii nu prea dispuneau de pârghii. Au găsit, vorba lui Caragiale, şi ei faliţii lor în acest sector, alde România, Bulgaria, Serbia. A venit însă curând aşa-zisa criză şi lucrurile au fost aduse rapid pe făgaşul nealterat centru-periferie. S-a spus că, în încercarea de a-şi finanţa ieşirea de la periferie, grecii s-au îndatorat masiv. Nu te poţi însă îndatora decât dacă este cineva să te împrumute. De fapt, băncile private germane şi franceze au împrumutat disproporţionat statul grec, ştiind că oricum statul german şi statul francez le vor asigura spatele. Si, încă o dată de fapt, acesta era în fond scenariul! La scadenţă, statul german şi statul francez, alături de alte state din centrul UE, au intervenit! Dar nu pentru a salva statul grec, ci pentru a salva băncile proprii. Iar, în contul sumelor îndreptate chipurile spre Grecia, aceasta a fost obligată pentru rambursare să-şi vândă mobila din casă. Neexistând prea multă mobilă, vânzările ajung în cele din urmă la insule. Asta-i piesa! Asta-i soarta periferiilor! Si, până la ultimele dintre insule, colonialiştii adevăraţi din UE au decis ca, înainte de toate, rătăcirea bancară colonială grecească să fie lichidată!
Pentru un român, ideea de a apela la o bancă spre a contracta un credit este ruinătoare, deoarece băncile existente în ţara lui – cam toate străine – practică un colonialism cămătăresc deplin, cu cele mai mari marje de dobânzi din lume, justificate neobrăzat pe seama riscului de ţară! Băncile greceşti s-au înregimentat şi ele în aceste marje de dobânzi: aceeaşi cămătăreală la creditele acordate, aceeaşi bătaie de joc la onorarea depozitelor! Aşa că nici o pagubă că sunt alungate din România.
Aici este vorba însă de altceva. De ce băncile greceşti să n-aibă dreptul de a ne cămătări şi băncile austriece să aibă?! În numele căror criterii?! Când este vorba de teşchereaua lor, colonialiştii abandonează ipocrizia şi îşi dau arama pe faţă!

Wednesday, August 27, 2014

Alianţa comunisto/capitalistă (III)

Dincolo de ştiri

Traducerea articolului "The Communist-Capitalist Alliance", apărut la Radio Liberty.
Partea a III-a
Drag prieten al Radio Liberty,
„O realizare remarcabilă a liderilor, atât din ​​administrația Eisenhower cât și din cea Kennedy, este perfecțiunea lor în tehnica manipulării știrilor și a limbajului, în așa fel încât să facă negrul să pară alb - făcându-i pe oameni să creadă ceva care în mod evident nu este aşa precum pare.” [1]
„Ajutorul nostru pentru rebelii comuniști, în timpul războiului care a durat șapte ani, s-a ridicat la aproximativ 73 de milioane de dolari; dar ajutorul nostru psihologic și frățesc dat lor a fost enorm. În cadrul ONU și la reuniunile internaționale, oficialii Statelor Unite ale Americii au lucrat pe ascuns cu oficialii sovietici la stârnirea urii, peste tot prin Africa, Asia și America Latină, împotriva puterilor coloniale europene.” [2]
„S-ar fi putut ca acum două săptămâni (adică, atunci când Departamentul de Stat a sistat discuțiile privind ajutorul pentru Algeria), Departamentul de Stat să nu fi fost sigur că Ben Bella era în tabăra inamică și nu a vrut să irosească ajutorul SUA pe un stat care s-ar putea dovedi a fi prietenos ? Când a sosit momentul critic, Algeria a fost împotriva noastră. Această dovadă de sfidare se pare că a fost suficientă pentru a restabili credința Departamentului de Stat în Ben Bella și pentru a programa Algeria pentru un viitor ajutor american.” [3]
Celor mai mulți le este greu să creadă că există o alianță secretă între oamenii răi care conduc lumea comunistă și oamenii puternici care controlează națiunea noastră, dar alianţa a existat încă de la începuturile comunismului, și a fost cu grijă ascunsă. Dacă vă îndoiți de validitatea acestei declarații, vă sugerez să citiți cartea mea, cărțile profesorului Sutton, cărțile profesorului Quigley, și cartea lui Rene Wormser, și editorialele Radio Liberty din martie, aprilie și mai 2007. [4]
Au mai încercat și alți cercetători să demaște alianța „comunisto-capitalistă”, dar au eșuat în mod invariabil, deoarece oamenii puternici care controlează națiunea noastră controlează, de asemenea, cea mai mare parte a mass-mediei americane și suprimă informația.

Acest editorial Radio Liberty se bazează pe un segment din 12 noiembrie 1962 din The Dan Smoot Report, intitulat „It Helps to be a Communist” („Merită să fii comunist”). Cuvintele lui Dan Smoot sunt reproduse cu litere îngroșate; răspunsul meu este scris cursiv.

„O realizare remarcabilă a liderilor, atât din ​​administrația Eisenhower cât și din cea Kennedy, este perfecțiunea lor în tehnica manipulării știrilor și a limbajului, în așa fel încât să facă negrul să pară alb - făcându-i pe oameni să creadă ceva care în mod evident nu este aşa precum pare.”

Situația este mult mai rea astăzi. Aproximativ cincizeci (50) de corporații controlau mass-media în 1962, azi cinci (5) megacorporaţii controlează 90-95% din mass-media americană. [5]

Am luat pentru prima dată cunoștință de cenzura care exista în SUA, în 1962, când am citit un articol din San Francisco Chronicle, care spunea:

„Premierul Ben Bella a defilat azi în Alger în fruntea trupelor sale, în uralele mulțimii.”
În acel moment m-am întrebat cine era Ben Bella. Era un comunist sau un anticomunist ? Mai târziu în acea zi, am citit aceeaşi ştire într-un alt ziar, dar de data aceasta articolul spunea:

„Premierul Ben Bella a defilat azi în Alger în uralele mulțimii, în fruntea trupelor sale echipate de către comunişti.” (subliniere adăugată - ed)
Restul articolului era identic. Am fost șocat. Cineva a șters în mod intenționat cuvintele „echipate de către comunişti” din primul articol pentru a ascunde faptul că Ahmed Ben Bella era cu comuniștii. Literalmente, acest eveniment a fost cel care a schimbat cursul vieții mele.

„În fiecare an, în timpul luptei legislative pe chestiunea ajutorului extern, președintele nostru afirmă răspicat... că ajutorul nostru pentru țările subdezvoltate este necesar pentru a le salva de la comunism. Argumentul este că țările subdezvoltate sunt atât de sărace și de slabe încât dacă nu le dăm ajutoare se vor îndrepta spre comunism. Odată ce devin comuniste, ele vor dobândi, cumva, o forţă suficient de puternică pentru a ne distruge. Astfel, ne salvăm pe noi înșine de la distrugere prin acordarea de ajutoare națiunilor subdezvoltate.”

SUA finanțează în mod curent guvernele procomuniste și subminează guverne anticomuniste. SUA au tăiat în 2006 livrările militare către regele Nepalului și au ajutat la instalarea unui regim maoist în această țară. [6]

„Acest argument remarcabil a fost folosit atât de mult încât mulți oameni par totuşi să-l creadă, deși observaţiile arată în mod clar că ajutorul nostru străin finanțează cucerirea comunistă a zonelor subdezvoltate. Examinați câteva cazuri izbitoare.


CAZUL ALGERIEI

În 1954, Ben Bella a organizat în Algeria FLN (Frontul de Eliberare Națională), o organizație comunistă teroristă, care să lupte pentru independența Algeriei de Franța și apoi să facă din Algeria o națiune comunistă.

La 1 noiembrie 1954, Ben Bella a dat ordin către FLN să masacreze un număr mare de musulmani. Acesta a fost începutul unui război lung și oribil. Comuniștii lui Ben Bella vor masacra musulmani și vor da vina fie pe armata franceză fie pe civilii europeni - stârnind astfel ura care va duce la atacurile musulmanilor împotriva europenilor, şi la acțiune din partea francezilor.”

Mass-media din SUA menționează rareori masacre masive comuniste, dar condamnă și regretă actele de violență comise de către guverne anticomuniste.

„Statele Unite au susținut ambele părți ale acestui război sângeros. Ajutorul nostru către Franţa a fost masiv, și a avut scopul să îi permită să își respecte angajamentele sale ca aliatul nostru principal din cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. Franța a folosit ajutorul nostru, cu toate acestea, pentru a duce războiul din Algeria.

Ajutorul nostru către rebelii conduşi de comunişti în timpul războiului care a durat şapte ani s-a ridicat la suma de 73 milioane dolari; dar ajutorul nostru psihologic şi cel frăţesc a fost enorm. În cadrul ONU şi al întâlnirilor internaţionale, oficialii Statelor Unite au lucrat mână-n mână cu oficialii sovietici pentru a înteţi focul urii, de la un capăt la celălalt al Africii, Asiei şi Americii Latine, împotriva puterilor coloniale europene. De atunci Franţa, deşi utiliza ajutorul nostru pentru a lupta în Algeria, ne-a urât pentru ceea ce făceam împotriva lor, în problema algeriană. Pe de altă parte, teroriştii comunişti ai lui Ben Bella au creat şi răspândit  pe scară largă printre algerieni ura împotriva noastră, pentru că francezii utilizau bani şi echipamente americane în lupta împotriva algerienilor."
 
Nouăzeci şi şapte la sută din ajutorul străin trimis în Rusia în primul război mondial a ajuns la comunişti [7], băncile şi corporaţiile SUA  au finanţat naziştii înainte şi în timpul celui de-al doilea război mondial [8], oficialii SUA au trimis sovieticilor matriţele pentru moneda din zona de ocupaţie a SUA după al doilea război mondial [9], SUA a finanţat Uniunea Sovietică care a furnizat arme către Viet Cong în timpul războiului din Vietnam [10], SUA finanţează guvernul pakistanez care finanţează ISI ce finanţează forţele talibanilor care omoară acum soldaţi americani în Afganistan [11], şi tot SUA furnizează arme către anumite forţe sunite care luptă împotriva soldaţilor americani în Irak. [12]


„Pe 22 octombrie 1956 francezii l-au arestat pe Ben Bella şi l-au ţinut în închisoare pentru cinci ani şi jumătate. În timp ce era în închisoare, munca sa a fost continuată de FNE sub conducerea lui Ben Khedda şi a altora.
 
La 2 iulie 1957 John F. Kennedy (pe atunci senator) a introdus în Senat o rezoluţie cerând SUA să sprijine mişcarea de independenţă din Algeria.

La 19 septembrie 1958, liderii FNE au format la Cairo Guvernul Provizoriu al Republicii Algeriene. Ben Bella, pe atunci încă în închisoare, a fost numit vicepremier, locul al doilea din guvern.
 

La 7 octombrie 1960 Hruşciov a extins recunoaşterea diplomatică a guvernului provizoriu.
 
La 27 august 1961, Ben Khedda (un cunoscut revoluţionar "dur", care conducea operaţiunile FNE ) a fost "ales" noul premier al Guvernului Provizoriu. Ben Bella, încă în închisoare, şi-a păstrat locul, ca numărul doi.

La 18 martie 1962 s-a semnat armistiţiul între Franţa şi insurgenţii algerieni. 

Ben Bella a fost eliberat din închisoare la scurt timp după ce s-a semnat armistiţiul.

La 19 martie 1962 ziarul New York Herald Tribune a relatat că 72 de veterani ai FEN au ajuns în Cuba pentru a antrena terorişti şi insurgenţi cubanezi.

La 1 iulie 1962 Franţa recunoşte independenţa Algeriei.

La 3 iulie 1962 preşedintele Kennedy recunoaşte independenţa Algeriei dar amână stabilirea relaţiilor diplomatice până la formarea unui guvern care poate demonstra că deţine controlul efectiv asupra ţării.

Folosind tacticile comuniste în care era expert, Ben Bella a eliminat toată opoziţia şi a falsificat alegerile după sistem sovietic, dând votanţilor ca unică posibilitate de vot doar pentru candidaţii lui Ben Bella.

La 26 septembrie 1962 Ben Bella a devenit premier, făgăduind în primul sau discurs să creeze prosperitate şi stabilitate în "Republica Socialistă Algeria". Ca nume şi ca scop, Ben Bella şi-a modelat programul său după programul comunist al URSS.

La 29 septembrie 1962 preşedintele Kennedy a recunoscut pe deplin guvernul "socialist" al lui Ben Bella.

Pe 7 octombrie 1962 Ben Bella a ajuns la New York cu ocazia admiterii Algeriei în ONU. Prima sa acţiune oficială a fost să-l viziteze la hotelul Dryden pe Osvaldo Dorticos Torrado, preşedintele Cubei. Ziarul New York Times din 8 octombrie a avut pe pagina principală poza lui Ben Bella şi a lui Dorticos într-o îmbrăţişare caldă şi zâmbitoare.

În aceeaşi dimineaţă - pe 8 octombrie - Dorticos a vorbit la Adunarea Generală ONU descriind SUA în termeni extremi şi severi. Ben Bella era prezent în audienţă, ascultând. În acea după amiază - pe 8 octombrie - Algeria lui Ben Bella a fost admisă ca cel de-al 109-lea stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Adlai Stevenson (delegatul SUA la ONU) a vorbit în faţa Adunării Generale urând bun venit noului stat membru, lăudând elocvent "tăierea lanţurilor" care "ţineau legat poporul algerian" şi pledând ca SUA, din taxele cetăţenilor săi, să ajute Algeria "să-şi rezolve dificultăţile economice şi tehnice".

Pe 9 octombrie 1962 Ben Bella s-a adresat Adunării Generale a ONU. El a proclamat "neutralitatea" Algeriei şi a cerut ca şi China comunistă să fie admisă în ONU. A anunţat, de asemenea sprijinul pentru mişcările subversive "naţionaliste" (cele mai multe, dominate de comunişti) de prin Africa - în Angola, Rhodesia, Africa de Sud, şi din sud-vestul Africii.

Pe 12 octombrie Mohammed Khemisti, ministrul de externe al lui Ben Bella a vorbit la Adunarea Generală a ONU. Dl. Khemisti a proclamat şi el "neutralitatea" Algeriei în timp ce sprijinea mişcările comuniste "naţionaliste" din Africa. Dl. Khemisti a spus că guvernul lui Ben Bella "respinge capitalismul, ca fiind nepotrivit", reafirmând că Algeria va lua "drumul socialismului”. Khemisti l-a elogiat pe Castro şi a denunţat "eforturile de a ataca şi submina regimul politic ales de poporul prieten al Cubei" ca fiind o ameninţare împotriva păcii internaţionale.


Khemisti a susţinut poziţia sovietică cu privire la chestiunea Berlinului folosind, într-adevăr aceeaşi frază ca cea a lui Hruşciov atunci când discuta reglementarea problemei germane. Khemisti spunea că această criză berlineză trebuie rezolvată având la bază "recunoaşterea realităţilor situaţiei germane".

Trei zile mai târziu, pe 15 octombrie, preşedintele Kennedy i-a făcut lui Ben Bella una dintre cele mai prietenoase şi pretenţioase primiri oferite unui vizitator străin în Statele Unite ale Americii. Vă prezint mai jos fragmente din relatările din The New York Times despre acel eveniment :
„Premierul Algeriei, Ahmed Ben Bella, a fost primit astăzi cu un nou tip de întâmpinare la Casa Albă : un salut de 21 de salve de tun pe peluza Casei Albe. Preşedintele Kennedy l-a asigurat de asemenea de sprijinul său.... În cursul vizitei, atât în public cât şi în privat, dl. Ben Bella a evidenţiat problemele presante ale economiei Algeriei, "nealinierea" ei şi "anticolonialismul" politicii externe, şi "socialismul" politicii interne…. La ceremoniile de la Casa Albă , dl. Ben Bella a remarcat faptul că preşedintele Kennedy, pe vremea când era senator, a sprijinit autodeterminarea Algeriei, în 1957.... Preşedintele l-a descris pe dl. Ben Bella, care şi-a petrecut cinci ani într-o închisoare din Franţa ca fiind un mare patriot.... Dl. Ben Bella a fost primul şef de stat care a fost salutat de preşedintele Kennedy pe peluza de sud a Casei Albe. Gărzile de onoare care participau la ceremonie şi The Army Band, au trebuit să înveţe imnul naţional al Algeriei, "Hassaman", dintr-o înregistrare .... iar drapelele variat colorate ale celor 50 de state au fost arborate pe peluza de sud. Trompeţii armatei au dat onorul de la balconul primului etaj al Casei Albe. Salutul celor 21 de salve de tun a răsunat din parcul prezidenţial, de la numai 250 de metri depărtare. Noul aranjament a fost creat din dorinţa dl. Kennedy de a-i oferi dl. Ben Bella un salut de bun sosit deosebit.... Ceremonia a fost urmată de o întâlnire "de afaceri" în biroul preşedintelui şi de un prânz la Casa Albă pentru dl. Ben Bella. Printre cei prezenţi erau: Mohammed Khemisti, ministrul afacerilor externe.... Dl. Ben Bella a mulţumit preşedintelui pentru ajutorul oferit de când au fost semnate acordurile de pace franco-algeriene la Evian-les-Bains în luna martie.... Mai mulţi oficiali bine informaţi au prevăzut că cererile algeriene de echipe ale Peace Corps, de asistenţă tehnică şi posibilitatea acordării de împrumuturi, ar fi primite cu o favorabilă consideraţie odată ce algerienii şi-ar finaliza elaborarea propriilor planuri economice pe termen lung.... Dl. Ben Bella a fost găzduit la Blair House, casa de oaspeţi prezidenţială."
Observaţi în continuare referirea respectoasă din New York Times la Fidel Castro - Dr. Castro. Oare de ce articolul nu a menţionat despre Castro, că a ţinut simulacre de procese şi a executat mii de cubanezi nevinovaţi după ce a venit la putere în 1959 ?

„În ziua următoare, pe 16 octombrie 1962, Ben Bella a plecat în Cuba unde a primit un alt salut de 21 salve de tun. Iată extrase dintr-o relatare a The New York Times referitoare la acel eveniment:
„Premierul Algeriei, Ahmed Ben Bella, a ajuns astăzi în Cuba pentru o vizită de 24 de ore. Premierul Fidel Castro a folosit această ocazie pentru a lansa un atac vitriolant împotriva SUA. Dr. Castro a denumit vizita domnului Ben Bella în ciuda "ostilităţii yankee imperialiste" împotriva Cubei, "un act de curaj... un gest pe care nu-l vom uita niciodată...." Dl. Ben Bella a răspuns că fiecare algerian "ştie, a iubit şi a admirat" revoluţia lui Castro, "în toate fazele ei", inclusiv "modul extraordinar în care a avansat şi progresele pe care le-a făcut, în ciuda manevrelor forţelor inamice...." A spus că este "cu adevărat fericit" şi "adânc emoţionat" să viziteze Cuba şi că doreşte să transmită cubanezilor şi guvernului lor "mulţumirile noastre pentru sprijinul frăţesc pe care ni l-aţi dat, în ciuda enormelor dificultăţi". Dr. Castro şi cabinetul său erau la aeroportul Jose Marti când a aterizat dl Ben Bella. Tancurile sovietice care încercuiau aeroportul au făcut să răsune salutul a 21 de salve de tun. Dr. Castro alături de preşedintele Osvaldo Dorticos Torrado a fost primul care l-a întâmpinat pe liderul algerian.... Mii de cubanezi au fost aduşi la aeroport ca să-l întâmpine, la ordinul Guvernului. Steaguri şi fanioane au fluturat. Tunurile au bubuit când Dr Castro şi Dl. Ben Bella s-au îmbrăţişat, în stil latino-american, în aplauzele răsunătoare ... O fanfară militară a interpretat imnul naţional cubanez şi pe cel algerian.... Urările de bun-venit le-au depăşit pe cele acordate astronautului sovietic, maiorul Iuri Gagarin, atunci când a vizitat Cuba imediat după zborul său în spaţiu.”
Ajutorul pentru care Ben Bella i-a mulţumit Cubei în mod public n-a fost mai mult decât o expresie de prietenie. Ajutorul pentru care Ben Bella, cu o zi înainte, i-a mulţumit lui Kennedy (în privat) însemna: produse alimentare precum cereale si lactate (în valoare de 450 de milioane de dolari), plus 11.000 de corturi militare pentru adăpostul refugiaţilor, un spital de campanie al US Air Force cu 60 de paturi, 10 unitaţi sanitare mobile şi o echipă de 25 de medici şi personal sanitar într-un spital din  Alger.

La 
22 octombrie 1962 (la o săptămână după generoasa recepţie de la Casa Albă), Preşedintele Kennedy şi-a anunţat carantina asupra Cubei.

La 23 octombrie 1962 Departamentul de Stat a dat dispoziţii către Agency for International Development (agenţia pentru ajutor extern) să sisteze planurile oficiale şi discuţiile pentru ajutorul economic acordat Algeriei. "Motivul aparent" (conform New York Times care citează un oficial american anonim) a fost că Departamentulul de Stat i-a displăcut vizita lui Ben Bella în Cuba, imediat după cea făcută lui Kennedy.

Acest "motiv aparent" nu este chiar foarte aparent, pentru că preşedintele Kennedy şi Departamentul său de Stat ştiau că Ben Bella va vizita Cuba în ziua urmatoare recepţiei de la Washington.

Pe 24 octombrie Ben Bella a fost de partea lui Castro, îndemnând SUA să abandoneze baza sa navală de la Guantanamo.

La 27 octombrie 1962 Consiliul de Miniştri al lui Ben Bella a emis un comunicat care considera criza cubaneză având drept cauză "acţiunile SUA împotriva Cubei.”

În aceeaşi zi - 27 octombrie - The New York Times a aflat (din nou, de la oficiali anonimi) că departamentul de Stat a ordonat reluarea planurilor şi discuţiilor pentru ajutorul SUA în Algeria.”

O
bservaţi succesiunea evenimentelor. Ea a fost gândită ca să deruteze poporul american şi să ascundă faptul că SUA urmează să finanţeze regimul comunist al lui Ben Bella.

„Speculând acest lucru, Dallas Morning News spunea, într-un editorial din 6 noiembrie 1962:

Aproximativ acum două săptămâni (atunci când Departamentul de Stat a sistat discutiile privind ajutorul către Algeria) Departamentul de Stat nu era sigur că Ben Bella era în tabăra inamică și nu a vrut să irosească ajutorul SUA pe un stat care s-ar putea dovedi a fi prietenos ? 

Când a sosit momentul critic, Algeria a fost împotriva noastră. Această dovadă de sfidare se pare că a fost suficientă pentru a restabili credința Departamentului de Stat în Ben Bella și pentru a programa Algeria pentru un viitor ajutor american.”

De ce a răsturnat SUA regimul anticomunist al generalului Chiang Kai-Shek din China (1949) [13], regimul anticomunist al preşedintelui Batista din Cuba (1959) [14], regimul anticomunist al generalului Somoza din Nicaragua (1979) [15], regimul anticomunist al Şahului din Iran (1979) [16], regimul anticomunist al lui Ian Smith din Rhodesia (1980) [17] şi regimurile anticomuniste din Nepal, Africa de Sud, Africa de Sud-Vest şi Angola ?

„Dallas Morning News aduce în discuţie un punct interesant: dăm ajutoare naţiunilor "subdezvoltate" pentru că liderii lor sunt comunişti care şi-au dovedit ura împotriva SUA şi a capitalismului ?"

Vă sugerez să recitiţi acest editorial şi să vă întrebaţi singuri de ce Departamentul de Stat a decis să-l ajute pe Ben Bella, când era evident că este în tabăra comunistă. Nu poate fi înţeleasă semnificaţia oricărui eveniment politic care a avut loc de la al doilea război mondial încoace dacă nu se recunoaşte existenţa unei alianţe comunisto-capitaliste şi dacă nu se înţelege forţa ocultă care energizează această alianţă.

Există o mulţime de informaţii suplimentare în The Dan Smoot Report din 12 noiembrie 1962. Trebuie să continuăm să încercăm să trezim poporul american în faţa pericolului cu care ne confruntăm.

Media controlată de establishment a scăzut tonul discuţiilor despre un război iminent între SUA şi Iran, dar încă mă tem că este numai o problemă de timp până când acest lucru se va întâmpla. Rugaţi-vă să nu am dreptate, pentru că acest lucru va precipita o criză financiară, prăbuşirea burselor, devalorizarea dolarului şi posibilitatea distrugerii statutului său de monedă "rezervată". Vă sugerez să vă faceţi planuri în acest sens.

Preşedintele Bush se plânge că nu poate să securizeze graniţa de sud sau să impună legea imigraţiei pentru că Senatul a respins proiectul de amnistiere [a imigranţilor ilegali din SUA], Amnesty Bill. La aproximativ trei zile de la respingerea proiectului, poliţia din Londra a descoperit două bombe artizanale într-o maşină. Iar în ziua următoare doi bărbaţi asiatici şi-au dat foc la maşină în aeroportul din Glasgow, Scoţia. Oare, vor fi şi la noi în SUA astfel de explozii pentru că poporul american a respins legislaţia amnistierii ?

Trebuie să continuăm presiunea mai departe pentru că nu avem altă direcţie de urmat. Amintiti-vă avertismentul profetic al lui Winston Churchill:
„Dacă nu veţi lupta pentru dreptatea voastră atunci când puteţi să câştigaţi cu uşurinţă fără vărsare de sânge; dacă nu veţi lupta când victoria voastră este sigură şi nu foarte costisitoare; s-ar putea să ajungeţi la momentul când va trebui să luptaţi când veţi avea totul împotriva voastră şi doar o mică şansă de supravieţuire. S-ar putea chiar să fie încă şi mai rău. S-ar putea sa trebuiască să luptaţi când nu mai este nicio speranţă de victorie, pentru că este mai bine să pieriţi decât să trăiţi ca sclavi." [18]
"If you will not fight for right when you can easily win without blood shed; if you will not fight when your victory is sure and not too costly; you may come to the moment when you will have to fight with all the odds against you and only a precarious chance of survival. There may even be a worse case. You may have to fight when there is no hope of victory, because it is better to perish than to live as slaves."
Armele noastre sunt adevărul şi dreptatea, fiindcă îl urmăm pe Domnul.

Barbara şi cu mine apreciem sprijinul vostru credincios şi rugile voastre.

Al vostru întru Cristos,

Stanley Monteith


REFERINŢE


1.The Dan Smoot Report, November 12, 1962, Vol. 8, No. 46, p. 361-362.
2. Ibid., p. 362.
3. Ibid., pp. 361-365.
4. Most of the books are available from Radio Liberty by calling 800-544-8927. Antony Sutton's trilogy, "Western Technology and Soviet Economic Development" is available from the Hoover Institution, or www.Amazon.com
5. Ben Bagdikian, The New Media Monopoly, Beacon Press, 2004, p. 27.
6. http://newsblaze.com/story/20060318153820nnnn.nb/topstory.html p. 3.
7. Herbert Hoover, The Memoirs of Herbert Hoover: Years of Adventure 1874-1920, The Macmillan Company, New York, 1952, p. 420.
8. http://www.democraticunderground.com/articles/02/04/05_killing.html p.1.
9. http://www.archives.gov/publications/prologue/2002/fall/berlin-black-market-1.html p.4.
10. www.radioliberty.com, March 2007 letter.
11. http://www.atimes.com/atimes/South_Asia/EK26Df03.html p.2.
12. http://www.guardian.co.uk/Iraq/Story/0,,2100698,00.html p. 1.
13. Report: Institute of Pacific Relations, Eighty-Second Congress: Copy available from Radio Liberty.
14. http://educationforum.ipbhost.com/index.php?showtopic=8936 pp. 3-4.
15. http://www.answers.com/topic/anastasio-somoza-debayle p. 5.
16. Jim Hoagland, "In Iran, Feeling the Heat," The Washington Post National Weekly Edition, April 23-29, 2007, p.5.
17. http://www.capmag.com/articles.asp?ID=409 p.1.
18. http://jpetrie.myweb.uga.edu/bulldog.html p.5.

2 comentarii :


Riddick spunea...
Alianţa comunisto-capitalistă (I)

http://riddickro.blogspot.ro/2014/02/alianta-comunisto-capitalista-i.html

Alianţa comunisto-capitalistă (II)

http://riddickro.blogspot.ro/2014/02/alianta-comunisto-capitalista-ii.html
Riddick spunea...

The Invisible Government
by Dan Smoot

http://www.gutenberg.org/files/20224/20224-h/20224-h.htm

Dan Smoot, Conservative Activist (1913-2003)

http://www.freerepublic.com/focus/f-news/953848/posts


http://en.metapedia.org/wiki/Dan_Smoot

http://en.wikipedia.org/wiki/Dan_Smoot

Wednesday, June 19, 2013

"Post-democraţia"






"Post-democraţia", de Colin Crouch


"Democrația este din ce în ce mai mult o cochilie goală."
  

O analiză de  Michel Geoffroy. 

Vă recomandăm să citiți cartea lui Colin Crouch, "Post-democrația", publicată  la editura Diaphanes (2013).

Ceea ce este interesant in analizele lui C. Crouch, politolog si sociolog englez , publicate în 2005, în ediție originală, constă de fapt în ceea ce aşază ele în perspectivă: baza economică și sociologică a apariției post-democraţiei occidentale. (MG )
 
Democrația  liberală , un  oximoron politic
 
Autorul insistă în special pe faptul că noțiunea de "democrație liberală" de astăzi evidenţiază, în realitate, eliminarea treptată a democrației politice, aşa cum era înţeleasă ea până acum. Într-un fel, termenul de "democrație liberală" este un oximoron sau cel puțin cel putin denotă o tensiune din ce în ce mai evidentă între cei doi termeni.

Democrația politică se baza, potrivit lui C. Crouch, pe o egalitate socială relativă, pe cetățenia activă și existența unui stat regulator al activităților economice. Post-democrația se trage din promovarea principiilor inverse: politica este concepută să rămână în competența elitelor, participarea cetățenilor să fie limitată la exercitarea dreptului de vot, reducerea rolului statului ca regulator economic şi creșterea inegalităților economice.
 
Cetățenia pasivă

În post-democrație, cetăţenia nu se mai defineşte  ca fiind participarea la conducerea vieţii orașului (concepția activă a cetățeniei); ea se limitează la a enunţa drepturile care protejează individul împotriva altora, și mai ales împotriva statului (concepția pasivă a cetățeniei).

C. Crouch analizează, în această etapă, argumentul des invocat de partizanii post-democrației, potrivit căruia dezvoltarea de "rețele", asociații sau mișcări care urmăresc obiective specifice definesc forța democrației. Pentru el, aceste grupuri sunt dovada efectivă a unei societăţi liberale puternice, lucru ce "nu trebuie confundat, însă, cu o democrație puternică". Mai ales pentru că aceste grupuri nu au aceeași putere de a influența pe care o au grupurile de lobby care acționează în numele intereselor economice.

Dezechilibrul de putere

Acesta este un punct crucial.

Cetă
țenia pasivă conduce, de fapt, la o fragmentare a populației. În timp ce, dimpotrivă, globalizarea grupurilor de interese economice și financiare contribuie la "confiscarea avantajului politic al celor care caută să reducă inegalitățile în materie de bogăție și putere, atribuindu-l celor care doresc ca aceste inegalităţi să se reîntoarcă la starea lor anterioară, din era pre-democratică".
 

Aceste grupuri de interese flutură imediat amenințarea, dacă statul nu le dă ascultare, spunând că sectorul lor va intra în criză, cu toate consecințele sociale și chiar politice ce le va implica. Cu cât economia se globalizează și se eliberează de reglementările naționale, această amenințare devine cu atât mai serioasă. Pentru că "oricare ar fi aspiraţiile susceptibile să apară în cursul procesului democratic, o populație care are nevoie de locuri de muncă trebuie să se încline în faţa cerințelor exigente ale firmelor globalizate."

În plus, concentrarea bogă
ției în mâinile oligarhiei financiare îi dă acesteia mijloace de acțiune și de influenţă incomparabil mai mari decât cele de care care pot dispune "rețelele" de cetățeni. În special prin intermediul monopolului mediatic. Democrația redusă la lobbying și apărarea cauzelor specifice limitează în realitate influența cetățenilor, în favoarea celor mai bogaţi şi mai puternici. 

Emanciparea companiilor multinaționale

În multe privinţe, ceea ce se numește post-democrație corespunde responsabilizării crescute a comunității de afaceri și eliminării treptate a tuturor constrângerilor asupra activităților lor. "Compania multinațională este instituția-cheie a lumii post-democratice", scrie C. Crouch.

Prin urmare, există o rela
ție strânsă între ideologia globalizării liberale și apariția post-democrației, și este meritul lui C. Crouch că a evidenţiat acest lucru.


Parabola  democratică

Analiza sa dezvoltă, de asemenea, şi tema evoluției parabolice a democrației: succesiunea fazelor ascendente și descendente.

Pentru C. Crouch, post-democra
ția se situează în faza descendentă a parabolei și corespunde reîntoarcerii la o stare anterioară celei pe care am cunoscut-o între sfârșitul secolului XIX și întreg secolul XX.

Într-un anumit fel se poate spune că post-democrația marchează revenirea la pre-democrație.

Societatea post-democratică abandonează treptat tot ceea ce a fost un atribut al democra
ției occidentale în secolul al XX-lea: se caracterizează printr-un stat protector şi intervenţionist, din ce în ce mai rezidual, care se preocupă înainte de toate de cei nevoiași, "mai degrabă decât să extindă gama drepturilor universale pentru toți cetățenii", și printr-un stat cu un rol redus numai la aspectul juridic și represiv. Se caracterizează prin organizații colective ce în ce mai marginalizate, printr-o creștere a inegalităților sociale, și printr-o clasă politică mai atentă la oligarhii decât la problemele populaţiei.

Post-democra
ția maschează, prin urmare, "reîntoarcerea privilegiilor politice ale companiilor, sub acoperirea sloganurilor în favoarea pieței si a liberei concurențe". Este o revenire în forţă de la disparitia ameninţării comuniste.


Democrația fantomă

C. Crouch evidențiază, de asemenea, unele asemănări interesante dintre evoluția firmelor multinaţionale și deconstrucția statelor în era post-democratică, similitudini care rezultă din faptul că firma multinațională devine paradigma societaţii post-democratice, iar statele sunt din ce în ce mai mult încurajate să se comporte ca nişte firme.

Marile companii devin "fantome", întrucât tind să abandoneze activită
țile productive şi să se concentreze pe optimizare financiară și pe marketing, schimbându-şi în permaneţă forma și întinderea. De asemenea, statele încearcă să se debaraseze treptat de responsabilităţile lor in domeniul serviciilor publice, pierzând astfel cunoştinţele necesare pentru înţelegerea propriei activitaţi.

De fapt, "guvernul devine o institu
ție idioată, a cărei decizie prost documentată, neinformată, este anticipată şi deci pândită de actorii inteligenţi ai pieții". Această situaţie este rezultatul ortodoxiei economice contemporane, care afirmă că este mai bine ca statul să nu se mai ocupe de nimic, ci doar să garanteze libertatea pieţelor. Tendința tarifării progresive a serviciilor publice, similară unui produs ca oricare altul, conduce la un rezultat similar: când numai cei săraci au acces la servicii publice, calitatea scade în mod inevitabil.

Statul fără autoritate, democrația fără suveranitate

C. Crouch insistă, de asemenea, pe efectele sistemice ale punerii în aplicare a noului management public, sub influența ortodoxiei liberale.

Pe lângă faptul că Statul îşi pierde treptat competen
țele sale, noul management public conduce la o frontieră poroasă dintre afacerile publice și cele private :  ducând inevitabil la riscul  deturnării afacerilor publice în beneficiul intereselor private și consolidează mai departe capacitatea de influență politică a marilor companii. Într-adevar, o companie mare este mai interesată să încerce să extindă influența politică decât să se confrunte cu piața.

C. Crouch se alătură în acest plan analizelor lui Naomi Klein, pentru care privatizarea serviciilor publice însemna cucerirea unei pieţe fructuoase, precum pie
țele emergente.

Dar cetă
țeanul profită cu greu de pe urma acestei evoluţii: în particular, pentru că nu mai are în fața sa un stat responsabil de serviciile publice, ci o mulţime de prestatori şi de subcontractori aupra cărora el nu are nici un control real, deoarece "nu i-o permite nici piața, nici drepturile sale democratice".

Statul post-democratic se obişnuieşte, în final, să renunţe la un aspect fundamental al rolului său: acela de a fi o autoritate. Evident, în beneficiul celor care doresc să-
și exercite autoritatea, în locul lui, dar în detrimentul cetățenilor de rând, care își pierd treptat propria suveranitate.

O concluzie deschisă


Analiza lui  C. Crouch este densă şi plină de perspective, și nu poate fi rezumată în câteva cuvinte: cel mai bine este, desigur, să fie citită.

Concluzia sa duce la un optimism nuanţat: tendințele economice care propulsează post-democrația sunt greu şi dificil de inversat.

Cu toate acestea, nu trebuie să renunţăm la politica de până acum. Post-democra
ția se sprijină pe explozia grupărilor, a claselor sociale și a comunităților. Prin urmare, trebuie să mizăm pe identităţile grupului și să rămânem "atenţi la potențialul noilor rețele sociale, care deşi sunt uneori greu de înțeles într-un stadiu incipient, pot deveni motorul viitoarei vitalitaţi democratice".

C. Crouch nu invită la demisie, ci la reflec
ție și acțiune.

  Michel Geoffroy
30/05/2013